De curând, am devenit creştin...Ce să fac mai departe?

Cum să începi viaţa de credinţă?

Am primit credinţa creştină pe când eram în primul an la Universitatea Oregon. Pe o scară de la 1 la 10 (1 însemnând „n-am nici cea mai vagă idee”, iar 10 reprezentând „am crescut într-o mănăstire”), eu mă plasam undeva pe la minus 30. De-a lungul anilor nu frecventasem niciodată vreo biserică, iar viaţa pe care am dus-o înainte de a-L cunoaşte pe Domnul fusese extrem de dezordonată.

La un moment dat am încercat să citesc Biblia; am început însă, într-un mod greşit, cu începutul. (De unde să ştiu eu că de fapt Biblia avea două părţi?) Astfel că, după ce am parcurs aproximativ douăzeci de capitole din cartea Geneza, am renunţat. Ani mai târziu, am descoperit că există şi Noul Testament şi că acela este locul în care pot învăţa despre Iisus... şi într-adevăr, aveam atât de multe de învăţat.

Aşadar, cu ce anume să înceapă un creştin care face primii săi paşi în viaţa de credinţă? Cum putem creşte spiritual şi cum putem ajunge să-L cunoaştem pe Dumnezeu mai bine? Acestea au fost câteva dintre primele întrebări pe care mi le-am pus la începutul relaţiei mele cu Dumnezeu. Probabil că ele se aseamănă cu propriile tale întrebări, cu care la rândul tău te-ai frământat. Ştiam atât de puţine lucruri despre Dumnezeu, încât întâmpinam dificultăţi chiar şi atunci când încercam să formulez în gând ceea ce credeam. Sunt însă recunoscătoare că am întâlnit o persoană care devenise creştină de mai mult timp şi care mi-a prezentat patru modalităţi simple de a merge pe calea creşterii spirituale. Chiar şi acum, după ani de zile, le mai ţin minte; recurg la aceste principii şi astăzi, deşi sunt deja peste treizeci de ani de când păşesc însoţită de Iisus, pe drumul credinţei. Rugăciunea mea este ca ele să devină şi pentru tine un adevărat sprijin, ajutându-te să înţelegi ce anume urmează de acum înainte în ceea ce noi numim drept viaţa creştină.

Cum ajungi să cunoşti o persoană?

  • Asculţi ceea ce îţi spune.
  • Îi vorbeşti.
  • Vorbeşti cu alţii care cunosc persoana respectivă.
  • Le vorbeşti altora despre acea persoană.

A ajunge să Îl cunoşti mai bine pe Dumnezeu se aseamănă cu modul în care cunoşti mai îndeaproape o altă persoană.

Ascultă ce îţi vorbeşte Dumnezeu

Biblia reprezintă de fapt cuvântul lui Dumnezeu, în care găsim voia lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. Scripturile au fost lăsate cu scopul ca noi să putem cunoaşte cine este Dumnezeu şi ce anume doreşte El de la vieţile noastre. Apostolul Pavel, în a doua scrisoare pe care i-o scrie ucenicului său Timotei, afirmă că „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16). Acesta este motivul pentru care trebuie să petrecem timp în fiecare zi citind Biblia. Dacă nu ai o Biblie al cărei limbaj să îţi fie accesibil, vizitează o librărie creştină şi procură-ţi o asemenea Biblie. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci apelează la secţia de împrumut a unei biblioteci; în general, sunt exemplare ce pot fi împrumutate acasă. Începe cu Evanghelia după Ioan, din Noul Testament. (Această carte, care în general este numită simplu „Ioan”, este a patra carte din Noul Testament şi nu trebuie confundată cu 1 Ioan, 2 Ioan sau 3 Ioan; acestea din urmă sunt epistole şi se găsesc spre sfârşitul Noului Testament.) Pe mine mă ajută folosirea unui jurnal sau a unui caiet de notiţe, în care îmi scriu întrebările şi observaţiile cu privire la text. La fiecare capitol, răspunde la aceste două întrebări simple: Ce învăţ din acest text despre Dumnezeu sau despre Iisus? Citind acest text, am întâlnit oare lucruri pe care ar trebui să încep să le practic şi eu sau lucruri pe care ar trebui să le evit de acum încolo? Acest mod de lectură te va ajuta să vezi faptul că Biblia se adresează într-un mod foarte practic vieţii tale de fiecare zi. După ce termini de citit Evanghelia după Ioan, citeşte şi primele trei evanghelii şi apoi mergi mai departe cu lectura până la Apocalipsa, care este ultima carte a Noului Testament.

Atunci când citim Biblia, descoperim cât de mult ne iubeşte Dumnezeu. „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem” (1 Ioan 3:1). Din Biblie, numită uneori şi Sfânta Scriptură, aflăm faptul că suntem un popor cu totul nou, prin faptul că L-am recunoscut pe Hristos ca Mântuitor şi Domn al vieţii noastre. Citeşte din capitolul 1 al Epistolei lui Pavel către Efeseni, versetele 3-14 şi pune-ţi un scurt timp deoparte pentru a face o listă cu toate lucrurile care sunt adevărate cu privire la tine în virtutea faptului că eşti creştin. Nu-i aşa că aceste afirmaţii sunt uimitoare?

Vorbeşte cu Dumnezeu

Rugăciunea este un aspect extrem de vital al unei umblări sănătoase cu Dumnezeu. Dacă e să mă refer la relaţia mea cu Dumnezeu, rugăciunea este elementul care cred că îmi aduce cea mai mare bucurie. Gândeşte-te la acest fapt: noi putem vorbi cu Dumnezeu! Oricând, oriunde, în orice stare am fi, fie că trecem prin ispită, fie că suntem copleşiţi de bucurie. Textul din Evrei 13:5 ne spune că Dumnezeu nu ne va lăsa şi nu ne va părăsi niciodată. Aceasta este o veste foarte bună pentru unii dintre noi care nu am cunoscut o asemenea dragoste şi dăruire. Ei bine, acum putem avea încredere în această dragoste... pentru că Dumnezeu întotdeauna rosteşte adevărul şi împlineşte ceea ce promite (Numeri 23:19; Tit 1:2; Evrei 6:18). Iar datorită faptului că El este cu noi în orice moment, noi putem oricând să stăm de vorbă cu El. A te ruga înseamnă pur şi simplu a vorbi cu Dumnezeu. Nu trebuie să cunoşti un anumit limbaj creştin sau formulări „consacrate” din limbajul religios. Psalmul 62:8 ne spune să ne „vărsăm inimile” înaintea lui Dumnezeu.

Atunci când am început să mă rog, m-a ajutat foarte mult un termen memotehnic, AMMC(*), reprezentând iniţialele a patru cuvinte. Adu-ţi aminte ce am afirmat mai devreme: eu am început la minus 30, astfel că într-adevăr nu ştiam NIMIC. Acasă noi nu obişnuiam să ne rugăm, ci doar ne spuneam dorinţele – cu ocazia zilei de naştere, înainte de a stinge lumânările de pe tort, sau atunci când vedeam prima stea care apărea pe cer. Niciodată nu m-am rugat, astfel că am fost extrem de stânjenită atunci când a trebuit să încep. Însă acest acronim, care rezumă ce anume trebuie să conţină rugăciunea, m-a ajutat foarte mult:

Adorarea este prima parte a rugăciunii, în care în lăudăm pe Dumnezeu pentru ceea ce este El: iubitor, bun, drept, răbdător, plin de har, etc. Pe măsură ce citeşti Biblia şi îţi notezi lucrurile pe care le înveţi despre Dumnezeu, vei descoperi din ce în ce mai multe trăsături pentru care să Îi aduci laudă. Îţi va fi totodată de folos să citeşti un psalm în fiecare zi – nu durează decât între trei şi cinci minute, iar după fiecare psalm, laudă-L pe Dumnezeu pentru modul în care textul respectiv îţi descoperă noi dimensiuni ale caracterului Său şi ale modului în care El lucrează.

Mărturisirea este o condiţie importantă a creşterii spirituale. Păcatul împiedică părtăşia noastră cu Dumnezeu. Atunci când în viaţa noastră sunt atitudini sau acţiuni pe care Biblia le condamnă ca fiind greşite, ne vom simţi vinovaţi şi înstrăinaţi. Aici intervine rolul mărturisirii. Găseşte textul 1 Ioan 1, 9. Citeşte apoi Psalmul 32, 3-5 –acest text vorbeşte despre consecinţele păcatului nemărturisit şi despre modul în care trebuie să ne raportăm la el.

Mulţumirea este acea parte a rugăciunii în care efectiv îi adresăm lui Dumnezeu mulţumiri pentru tot ceea ce El face. Şi cu privire la mulţumire, psalmii sunt o veritabilă sursă de inspiraţie pentru a ne reaminti de ceea ce El a făcut pentru noi. Atunci când întâlneşte un psalm în care găseşti motive pentru a-i fi mulţumitor lui Dumnezeu, foloseşte cuvintele psalmistului ca şi cum acestea ar fi ale tale. Este un mod bun de a învăţa să stai de vorbă cu Dumnezeu.

Cererea reprezintă acel moment al rugăciunii în care ne rugăm atât pentru noi înşine, cât şi pentru ceilalţi de care viaţa noastră este legată. Eu folosesc o listă de rugăciune, în care trec data când am început să mă rog pentru cineva şi data la care acea rugăciune a fost ascultată. Roagă-te în mod specific, cu credinţă şi nădăjduind că vei primi răspuns. 1 Ioan 5,14-15 ne spune că dacă ne rugăm în conformitate cu voia lui Dumnezeu, El ne va auzi şi ne va răspunde. S-ar putea să îţi pui însă întrebarea: „Cum cunosc eu voia lui Dumnezeu?” Această întrebare ne întoarce la ceea ce am discutat la început, şi anume la citirea Cuvântului Său.

Vorbeşte cu alţii care Îl cunosc pe Dumnezeu

A vorbi cu oameni care Îl cunosc pe Dumnezeu înseamnă de fapt a avea părtăşie cu ei. Este important să petreci timp cu alţi oameni care Îl iubesc pe Domnul Hristos. Astfel de oportunităţi apar prin participarea la întâlnirile Bisericii, dar şi la întâlnirile unui grup de studiu biblic sau rugăciune. Scopul este acela de a creşte împreună (Fapte 2,46-47). Mulţi dintre noi au nevoie să îşi întemeieze noi prietenii şi să înveţe cum să petreacă un timp plăcut în alte moduri decât au fost obişnuiţi înainte de convertire. Atunci când vorbim cu alţi oameni credincioşi şi stăm mai mult timp în prezenţa lor, remarcăm faptul că se produce o schimbare în ce priveşte comportamentul nostru; într-un asemenea context învăţăm cum se poartă şi cum acţionează o persoană care s-a maturizat în credinţă.

Vorbeşte cu alţii despre Dumnezeu

A vorbi despre Dumnezeu cu alţi oameni înseamnă a-L mărturisi. Un text deosebit pentru mine este cuvântul pe care Apostolul Pavel, un om care s-a dăruit cu totul slujirii altora, îl adresează credincioşilor din Corint, în 2 Corinteni 5:17-20: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Iisus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi, deci, suntem trimeşi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!”

În ce mă priveşte, eu am simţit că trebuia să le spun prietenilor mei despre acest lucru nou în viaţa mea: relaţia mea cu Hristos. El mi-a schimbat viaţa, mi-a dat iertare şi Şi-a arătat dragostea Sa faţă de mine într-un mod pe care nu l-am crezut vreodată cu putinţă. De aceea, am dorit să spun şi altora ceea ce El a făcut. Fără îndoială că nu toţi cei cu care am vorbit au fost la fel de încântaţi ca şi mine de ceea ce le spuneam, dar dorinţa mea de a mărturisi era deosebit de puternică. Am făcut o listă de zece persoane cărora doream în primul rând să le vorbesc despre Dumnezeu; după ce am întocmit lista respectivă, am aşteptat ca El să creeze oportunităţi pentru a putea sta de vorbă cu persoanele respective. Faptul deosebit este că acum, mulţi dintre aceştia Îl cunosc la rândul lor pe Hristos. Nu-i aşa că este ceva extraordinar?

Rugăciunea mea sinceră este ca aceste câteva rânduri să vă slujească drept trepte înspre o umblare tot mai personală şi profundă cu Acela care este Mântuitorul nostru drag, Iisus Hristos.

* În limba engleză, termenul folosit este acronimul ACTS („fapte”), format de la iniţialele cuvintelor: Adoration („adorare”), Confession („mărturisire”), Thanksgiving („mulţumire”) şi Supplication („cerere, mijlocire”). Întoarce-te la articol