Este oare botezul necesar?

Textul din Ioan 1:12 ne spune ce anume trebuie să facem pentru a deveni creştini. „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Cuvântul echivalent pentru „a crede” pe care l-a folosit Ioan apare de 99 de ori în evanghelia scrisă de el. Sensul pe care îl transmite acest termen este acela de a te încrede pe deplin, de a te bizui întru totul pe Iisus.

Întreaga Epistolă către romani ne arată că omul poate ajunge în comuniune cu Dumnezeu doar prin credinţă, prin faptul că el crede. Pavel consacră un text amplu în secţiunea din Romani 2-4 (în special capitolul 4) pentru a arăta că Avraam a fost primit, a fost socotit drept de către Dumnezeu, datorită credinţei sale în Dumnezeu, şi nu datorită faptului că a fost circumcis. În versetul 2, Pavel se referă la circumcizie folosind cuvântul „fapte”. Dacă Avraam ar fi fost socotit drept pe baza faptului că fusese circumcis, atunci s-ar fi putut într-un fel lăuda (4:2), dar nu înaintea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel afirmă aşadar cu insistenţă că Dumnezeu îi primeşte pe oameni în prezenţa Sa şi în comuniune cu El pe baza credinţei lor, a faptului că ei cred „în Cel ce socoteşte pe păcătos [ca fiind] drept” (4:5).

Este un botez spiritual care este parte a primirii mântuirii. Atunci când credem în El, noi suntem botezaţi în Hristos (Romani 6:3-4). Acesta este un botez real şi totodată spiritual; în mod asemănător, răstignirea noastră împreună cu el este de natură spirituală (şi nu literală) (Rom. 6:5).

Deşi toţi cei care cred în Iisus trebuie să urmeze porunca Sa de a fi botezaţi (Matei 28:19), botezul în sine nu este esenţial pentru mântuire sau echivalent acesteia. Mântuirea este dobândită numai prin credinţă (Efeseni 2:8-9, 1 Ioan 5:11-13, Ioan 3:16, Luca 7:50, Romani 10:9-10, Fapte 16:30-31, Romani 1:16-17, 2 Timotei 3:15, 1 Petru 1:3-5, 9). Botezul în apă este un semn exterior al unei transformări interioare care s-a petrecut în cel care se botează; el reprezintă totodată curăţirea prin care persoana respectivă îşi arată calitate de parte a trupului lui Hristos (Romani 6:1-16).

Atunci când cineva primeşte botezul în apă, acest lucru are menirea de realiza identificarea dintre cel botezat şi trupul lui Hristos, reprezentând mărturia cu privire la credinţa în Iisus şi a faptului că persoana botezată îi aparţine Domnului. Nu botezul îi aduce mântuire acelei persoane, ci credinţa ei în Iisus. Imaginea este similară cu cea în care cineva se ridică şi păşeşte în faţa bisericii, în urma unei chemări. Nu faptul că printre bănci îi aduce acelei persoane mântuirea, ci credinţa ei în Iisus. Botezul cu apă sau mărturisirea publică reprezintă conştientizarea a ceea ce este deja adevărat cu privire la acea persoană – că Iisus a adus schimbarea vieţii. Ioan 15, împreună cu alte texte din Scriptură ne vorbeşte despre faptul că Iisus vine să locuiască în noi chiar de la primii paşi pe calea credinţei. Foarte multe texte din Scriptură vorbesc despre faptul că El vine în vieţile noastre (Rom. 8:9-10) din momentul în care ne punem încrederea în El.

Aceasta deoarece din momentul în care Îl primim pe Hristos, noi suntem botezaţi în Duhul. În 1 Corinteni 1:12-13, apostolul Pavel scrie următoarele: „Căci, după cum trupul este unul şi are multe membrele, şi după cum toate membrele trupului, cu toate că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos. Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie liberi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.” Într-o altă epistolă, de data aceasta adresată cu precădere credincioşilor din Efes, Pavel afirmă: „Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului, aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit, şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.” Capitolul 8 din Romani discută pe larg tema locuirii Duhului în cei credincioşi.